Geneză
Autor: Victor Bragagiu  |  Album: fara album  |  Tematica: Zidire spirituala
Resursa adaugata de bragagiu in 03/06/2012
La început a luminat Lumina!
O, ce abis greţos şi straşnic prezentam,
Cum îmi puţea a alterare tina!
Ce haos eu eram!

A doua zi mi s-a zidit Credinţa
Iar marea sub picioare am văzut
Şi-a fremătat spre infinit fiinţa
În sângele ceresc când am crezut.

A treia zi m-am întărit trupeşte:
Bolile-n vaiete m-au părăsit,
În sângele apos şi rece ca de peşte
O floare gingaşă a înflorit.

A patra zi mi-a apărut privirea
Deosebii de Soare - Lună, stea,
Am început ca să găsesc Iubirea
Ca-n viaţă mai presus de-orice să stea.

A cincea zi aripi se frământară
De am aflat un început de zbor,
Am profeţit o nouă primăvară
Cu buciumândul strigăt de cocor.

A şasea zi tot eul se topise,
Iar noul om cu trăinicie-a stat,
Viaţa orice râpă-acoperise
Şi Apa orice moarte a spălat.

A şaptea zi omul cel nou ca frate
În inima lui Dragostea primi;
În tânăra şi-n veşnica cetate
Din lucru Duhul Sfânt se odihni.


incercati sa explicati la epilog,tema poeziei si asa veti scapa de critici si impotriviri.Nu toti inteleg ceea ce scrietisi Bilia ne invata sa nu fim ''piatra de poticnire''Numai bine si sper sa fi inteles intentia mea buna !
Adăugat în 04/06/2012 de sanda_tulics
Felicitari pentru poezie, ai relatat pe rand tot ce s-a intamplat, dar este o relatare mai complicata, nu o intelege oricine, asa cum a spus si sora Sanda, ar fi buna o mica explicatie. Multe binecuvantari Florenta Sarmasan
Adăugat în 04/06/2012 de mihaitasarmasan
Este o paralelă simbolică Genezei. Orice om credincios are Geneza sa. Prima strofă Geneza1-3
este pocăinţa. Lumina este simbolul Vieţii. Pocăinţa vine la un om care vede diferenţa existenţei şi a Vieţii.
Strofa 2 Geneza1-6,8. Omul primeşte Credinţa. Cerul este simbolul Credinţei. Marea este lumea.
Strofa 3. Geneza 1-11, 12. Credinţa începe să facă primele roade. Ele sunt legate de fire şi suflet: băutul, fumatul, curvării, minciuni hoţiii ş.a.m.d. dispar luândule locul un început de trăire în sfinţenie(floarea)care ca orice floare apoi dă seminţe.
strofa 4. Geneza 1-14-19. Creşterea unui om spiritual trece la puterea Dragostei frăţeşti. Tu ai puterea să judeci în Dragoste.
strofa 5.Geneza 1-20-22. Puterile spirituale sau faptele Credinţei (2Petru 1-5-7)din care cea mai înaltă e Iubirea(zbor).
strofa 6.Geneza 1-27. Dispariţia eului. Eul sunt toate ambiţiile diotrefice care nu sunt conduse de Dumnezeu. Trebuie de înţeles că aceasta-i o perioadă foarte lungă ani şi ani, dar atunci omul credincios începe a trece la perioada sfinţeniei.
Strofa 7. Omul Sfânt. Omul credincios la plinătate. Unde nu este sursă de păcate Duhul Sfânt triumfă( se odihneşte)
Mai în scurt este o descriere care ar trebui să fie în orice om credincios întreaga lui viaţă. Omul credincios nu crede că este credincios ci creşte în om credincios. Aceasta-i ideea principală a versurilor acestea cât şi a întregii mele poezii.
Adăugat în 04/06/2012 de bragagiu
vedeti ce simplu, frumos si elegant ati rezolvat problema? Va multumim si dumnezeu sa va binecuvinteze! era pacat sa se piarda versuri neintelese,dar prin explicatie ,ele devin intelese usor de parcurs si acceptate si de unii ,de ce nu? iubite! Fiti binecuvintat,va astepatm cu noi versuri si noi explicatii.
Adăugat în 05/06/2012 de sanda_tulics
Statistici
  • Vizualizări: 1346
  • Export PDF: 26
  • Comentarii: 4
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni